Too old to rock'n'roll, too young to die

In decursul vietii, oricat suntem de batrani si oricat de tineri ne simtim, avem parte de unele intamplari, care ne arata cum sta treaba cu noi si ne aduc brusc la realitate. Am avut parte si eu de asemenea intamplari dintre care va relatez azi doar doua , suficiente si destul de relevante pentru acest subiect.

1. Peninsula 2006

Intru-cat ma dadeam in vant dupa piesa In the shadows, m-am hotarat sa ma duc si eu intr-o seara la Peninsula ca sa-i vad pe The Rasmus. Inaintea concertului trupei The Rasmus, pe scena unde urma sa aiba loc concertul, a cantat cunoscuta trupa romaneasca "Omul cu sobolani". Eu nu mai auzisem pana atunci de ea si ascultam in tacere, imi placeau oarecum, dar nu eram foarte extaziata. In fata mea, era un tanar ( vreo 20 de ani cred) cu prietena sa, care era tare extaziat, topaia striga, un adevarat fan al formatiei. La un moment dat, spre sfarsitul concertului, se intoarce catre mine si a urmat acest scurt dialog intre noi:
El: Imi cer scuze ca ma manifest in acest hal.
Eu: Nicio problema, si eu imi cer scuze , ca nu ma manifest .
El: Vai, dar nu e nicio problema, din contra, eu am toata stima pentru persoane care la varsta dvs. inca mai...
A ramas cu fraza neterminata, niciodata nu voi afla de ce :) As fi vrut sa-l intreb : "Inca mai ce? Inca mai sufla?

2. Cam cat de tanara trebuie sa fi, ca sa fi ajutata sa cari niste plase, cam 50m?

Se spune ca Dumnezeu nu da nimanui mai mult decat poate duce.
Nu stiu cum se face dar eu de cate ori ma duc la piata ( asta se intampla pe traseul de la servici catre casa) oricum fac, tot nu scap fara vreo 10kg bagaj, materializat in plase cu legume, zarzavaturi, fructe si alte cumparaturi.
Dar odata am intrecut orice limita. Nevoia ( eram in toiul campaniei de pus muraturi la butoi) si faptul ca eram la o piata departe de casa si urma oricum sa iau un maxi-taxi si statia se afla la iesirea din piata, m-am inhamat la bagajul ce se poate vedea in imaginea de mai jos, ce avea o greutate de circa 20 si ceva kg:

Am inceput eu sa ma tarasc cumva pana la statie, cand un pietzar mai tinerel si jmeker, ma intreaba:
- Vai doamna dar nu va e greu? Sa va ajut?
- ( prefacandu-ma ca nu observ zambetul hotz de pe moaca lui) Ba da, vrei sa ma ajuti? Uite, numai pana aici la statie.
Luat prin surprindere de acest raspuns ( probabil se astepta mai tare la degetul mijlociu ridicat semnificativ in sus, numai daca as fi avut vreun deget liber...), imi raspunde:
-Ehei doamna, daca ati fi fost mai tanara...
Nici drumul de la statia de acasa pana la apartamentul meu nu a fost mai usor. Din maxi-taxi, am sunat-o pe mama ( care locuieste aproape de mine, impreuna cu fratele meu) cu gandul sa-i spun sa-l trimita pe fratele meu in statia de acasa ca sa ma ajute dar mama mi-a spus ca fratele meu, nu este acasa . Cum m-am dat jos din statie, am inceput sa ma concentrez la fostul meu iubit, care mi-e vecin si cu care de altfel am ramas in relatii de buna vecinatate si prietenie , m-am concentrat ca sa apara de undeva si sa ma ajute, ca Doamne mult m-a mai ajutat inainte , cand si dupa ce m-am mutat in noua mea locuinta. Da, m-am concentrat si a aparut. Numai ca era de partea cealalta a bulevardului si venea in sens opus si mai avea si ochelari de soare. Nici macar nu stiu daca m-a vazut. N-am indraznit sa-i atrag atentia, parea foarte grabit. Asa ca m-am tarat cumva pana acasa. Bine macar ca liftul mergea, altfel pana la etajul 9...
Acum ca m-am enervat, am sa va prezint un slide show cu poze mai recente de-ale mele, ca sa vedeti si voi cat de tanara , frumoasa si modesta sunt ;) ,si , pentru ca alte femei sa ia aminte si sa nu se incumete la asa ceva, ce am facut eu, daca nu sunt mai tinere si mai frumoase decat ceea ce vor vedea in urmatoarele imagini:

Am lasat memorabila piesa a formatiei Jethro Tull intreaga, poate vreti sa o ascultati.

Si in incheiere, mai am un sfat pt. doamnele care vor sa obtina ajutor. Neaparat sa arborati o mutrita neajutorata, pierduta in spatiu si eventual o fustita minuscula pe niste tocuri inalte. Lasati dracului acasa moaca de gospodina plictisita/obosita ca in poza de sus si care trebuia sa fie jos si care blogger mi-a pus-o sus :((((

Unde incepe, si, unde se termina, toleranta

In concediul acesta, am avut ocazia sa fac cateva calatorii cu autocarul (autobuzul). Nu eram obisnuita pt. ca pana acum doar cu trenul am calatorit sau daca m-a dus cineva cu masina.
La plecare m-am gandit daca sa-mi iau iPod-ul cu mine dar mi-am zis ca nu am nevoie, doar ma duc in natura, vreau sa ascult greierii si pasarile, vreau sa ascult linistea padurii, fosnetul soparlelor care se strecoara prin iarba, tipatul uliilor, iar pe masina, voi povesti cu copiii, vom admira peisajele, ca am multe lucruri mai bune de facut decat sa stau cu capul intre casti. Asa ca mi-am luat doar telefonul si aparatul foto.
Drumul nu a fost asa cum am crezut, copiii s-au adancit in povestile lor despre noile episoade de desene animate create de fiica mea in jurnalul sau, povesti la cre in general participarea mea e interzisa, stiti voi, ceva de genul ACCESUL ADULTILOR INTERZIS!, o buna bucata de drum nici nu prea aveai ce sa vezi pe geam, asa ca , putin, a inceput sa-mi lipseasca drogul meu, adica muzica. La un moment dat, doar pentru ca autobuzul era aproape gol, si ceilalti pasageri erau destul de departe de noi, mi-am permis sa-mi pornesc telefonul in surdina ( castile le lasasem acasa bineanteles) doar asa, o piesa doua, ca nici muzica nu prea aveam, ca nu obisnuiesc sa ascult muzica de pe telefon. Aveam doar ceva Coldplay si James Blunt care mi-au ramas acolo de cine stie cand. Dar copiii mei m-au pus repede la punct. Unde ma credeam? Credeam eu cumva ca toata lumea este obligata sa-mi asculte muzica mea "nashpa" ? Macar de as fi avut si eu ceva High school musical sau Avril Lavigne, dar asa...
Ok. Acuma, in contrast cu cele prezentate mai sus, as vrea sa va prezint drumul la intoarcere acasa de la Sibiu ( mai exact Rasinari, unde stiti voi cine s-a nascut), unde am participat la nunta fratelui meu cel mic, o nunta minunata, intr-un loc minunat.
In afara de faptul ca am avut ghinionul sa ne intoarcem duminica dupa Sfanta Maria si masina era foarte aglomerata, am avut "norocul" sa stau (macar eu am avut loc) cu fiul meu in brate, in caldura, langa un tip care tot drumul ne-a incantat (3 ore si ceva) cu un minunat repertoriu de manele ( cu tot cu videoclipuri) de pe minunatul sau telefon Nokia, de ultime generatie, dat la maxim. Cateodata mai punea si un pic de 50 Cent, asa cat sa ne mai putem trage respiratia. Ce puteam sa-mi doresc mai mult de la viata? Am incercat sa-i sugeram prin diverse cai nemultumirea noastra dar omul nici nu a clipit. Era un tip stilat, avea si ochelari (nu de soare) cu rama din aia mishto. In concurenta, un altul a inceput sa puna de pe un micut laptop, ceva Avril Lavigne. In acest moment dramatic mi-am adus aminte ca am pe telefon o piesa, pentru situatii de maxima necesitate si anume Parazitii, "De ziua ta".
http://www.youtube.com/watch?v=FeztXXiOeLs&feature=related
Am cautat-o si i-am dat drumul, la maxim!
Si, minuneee! S-a facut liniste.

Hm, credeti cumva ca s-a terminat asa? In visele mele. Deci cum va spuneam, 3 ore si ceva, pana am ajuns la Targu-Mures si am coborat.

Mama, daca albul este simbolul luminii, atunci de ce preotii se imbraca in negru?

Asa cum albul este culoarea luminii, copiii sunt simbolul inocentei, al gandirii nealterate de "invataturile adultilor".
Astazi fiica mea mi-a pus o intrebare cu greutate, curata, ca si sufletul ei.
"Mama, daca albul este simbolul luminii, atunci de ce preotii se imbraca in negru? "

I-am spus sa o intrebe pe profesoara de religie.

Robo-cat

Pana acum am avut oarecare banuieli in legatura cu pisica mea, cum ca nu e chiar adevarata. O pisicuta care sa cada de la etajul 9 si sa nu pateasca nimic, nici cea mai mica leziune, fractura, e lucru mare.

Astazi insa am descoperit secretul ei: Joy este un android. Se vede clar din pozele anterioare.

Initial veti vedea o poza in care totul pare firesc si normal. Dar am surprins-o apoi intr-un moment cand credea ca nu o sa o vedem, apoi s-a dat batuta si ne-a spus secretul.

Joy, pisicuta noastra, rasfatata noastra

Cred ca in aproape toate familiile este cate un membru care e un pic mai rastatat. Ca sa nu facem exceptie, avem si noi o rasfatata : Joy.
Ea este centrul universului familiei noastre, ea este vedeta, ea ne inveseleste si ne poarta si de grija cateodata.
Seara, care mai de care ar vrea sa doarma cu ea in brate. Dar ea cuminte, ne impaca pe toti si ne adoarme pe rand cu torsul ei de motoras de jucarie apoi se duce la treaba, se apuca de vanat ce gaseste : tantari, molii, muste. Din pacate pentru ea, nu prea avem asa ceva.

Apoi dimineata, cum aude ca suna ceasul care ma trezeste sa plec la servici, vine la mine de oriunde ar fi cu un mieunat ca un gangurit si mi se aseaza moale in brate cu motorasul pornit la maxim. Mai du-te la servici, daca te lasa inima! Dar am rezolvat si problema asta. Am pus ceasul sa sune cu o jumatate de ora mai repede, asa, ca sa avem timp sa ne rasfatam.

Asa ca, asa cum unii au parte de cafeaua de diminieata, eu ma bucur de pisicuta mea de dimineata iar ea se bucura de mangaierile de dimineata.

Daca vrei sa stii, ce-am in suflet si in gand...

... Sa treci prin comuna Ileanda . Pana acum acest loc a insemnat pentru mine "la bunica" si va ramane mereu, cu toate ca din luna mai al acestui an bunica mea nu mai este. Totul in aceste locuri este pentru mine impletit cu fiinta ei, cu glasul ei bland, cu cantecul ei, cu zambetul pe sub naframa.
Aproape nu este casa in comuna in care sa nu fie un stergar sau um covor tesut de ea si cand ma uit la stergarele de pe peretii din casa imi amintesc cum uneori o ajutam cand eram copil sa faca urzeala, ii faceam tevi in timp ce tesea si imi povestea fel de fel de lucruri minunate cu glasul ei lin si taraganat ca si sursurul paraului din spatele gradinii sale, neschimbat si cand povestea intamplari triste si cand povestea intamplari vesele.
In gradina ei am auzit cantand anul acesta pentru prima oara pupaza. A inceput sa cante in timpul slujbei de inmormantare de parca natura insasi isi lua ramas bun de la ea , doar ea facuse mereu parte din viata ei.
Cum spuneau si cei de la “Vorbe”, uneori cuvintele sunt prea putine si nu pot sa exprime ceea ce simtim.

Osho, sau despre mine cu alte cuvinte...

Nu am avut niciodata intentia sa devin un blogger, nu am destula rabdare sa scriu blog-uri dar imi place atat de mult OSHO incat vreau sa impartasesc tuturor bucuria pe care mi-o provoaca lectura cartilor sale. Sunt intr-o puternica rezonanta cu tot ce scrie el. Se potriveste atat de mult ceea ce spune el cu felul in care gandesc si eu incat chiar si lucrurile la care nu m-am gandit niciodata, le spune asa cum m-am gandit si eu :).
O personalitate chiarismatica, lucida si independenta, a luptat toata viata sa impotriva ipocriziei, prostiei, falsitatii si de mic si-a asumat responsabilitatea libertatii si riscurile care implicau o astfel de atitudine, a fost exmatriculat in repetate randuri de la scoli si in final a platit si cu viata, a fost otravit cu taliu intr-o inchisoare americana unde a fost inchis, fara ca in final sa i se poata gasi vreo acuzatie valida si de unde a fost eliberat dupa doua saptamani. Dar a fost tinut acolo suficient timp ca sa poata fi otravit, acesta a fost scopul arestarii sale. Trebuia omorat, devenise prea puternic si schimbase constiinta a mii si mii de oameni deja si asta intr-un mod care nu convenea “democratiei” americane. Il mai iubesc pe acest om si pentru curajul care l-a avut de a fii liber si pentru lumina pe care a imprastiat-o peste tot in jurul sau. Cartile sale mi-au fost si imi sunt in continuare hrana pentru suflet.Cateva marturisiri de-ale lui Osho care mie imi sunt foarte dragi:
“Toata viata am urat filozofii , de aceea am studiat filozofia ca sa ii pot combate oriunde ii intalnesc” (a terminat facultatea de filozofie si a fost doctor docent in filozofie ).
”-Vreau sa fac facultate si sa devin vagabond.
-(tatal sau) De ce sa te tin la facultate daca vrei sa devi vagabond? asta poti sa fii si fara facultate.
-Vreau sa devin un vagabond cu facultate, ca sa vada toata lumea ca sunt vagabond nu pentru ca nu am putut sa fiu altceva, ci pentru ca asta am ales sa fiu.”
Profesor universitar fiind a fost la fel de noncomformist cum a fost si ca elev si student, ajungand in situatia de a critica tot ceea ce preda si anume programa scolara: “Cand am devenit profesor eu insumi, a trebuit sa fac un aranjament nou. Aranjamentul era ca, in fiecare ora de 40 minute, 20 voi preda programa scolara, asa cum era scrisa in carti, si timp de 20 de minute o voi critica. Studentii mei spuneau:
-Vom innebuni!
-Asta e problema voastra-dar nu pot lasa aceste afirmatii fara a fi criticate. Puteti alege; cand examinarea vine, puteti alege sa scrieti orice vreti. Daca vreti sa picati, alegeti partea mea. Daca vreti sa treceti, alegeti prima parte. Nu induc pe nimeni in eroare- dar nu pot continua sa va pacalesc, predandu-va ceva ce eu cred ca este absolut gresit, am spus eu.” Mai multe despre el, puteti gasi aici http://en.wikipedia.org/wiki/Osho Deci, de la Osho adunate si-napoi la lume date:
Societatea si libertatea individului
“Din toata Firea, doar omul are nevoie de reguli. Niciun alt animal nu are nevoie de acestea. Motivul pentru care omul are nevoie de ele este ca a lasat in urma statutul de animal, dar nu a devenit nici om; este in oscilatie. Daca era animal, nu mai era nevoie. Animalele traiesc perfect fara nicio regula, Constitutie, legi si tribunale. Daca omul va deveni cu adevarat uman- nu doar cu numele, ci si in realitate- nu va avea nevoie de reguli.
“Problema e ca omul a avut nevoie de reguli, legi, guvern, tribunale, armate, politie, pentru ca a pierdut comportamentul natural al unui animal si inca nu a obtinut un nou statut firesc. Este doar intre. Nu este nicaieri, este doar un haos. Pentru a controla acel haos, toate aceste lucruri sunt necesare. Problema devine mai complexa, deoarece fortele care au evoluat pentru a controla omul-religii, state, tribunale- au crescut in putere. A trebuit sa li se dea putere; altfel cum ar fi putut controla oamenii? Astfel am cazut intr-un fel de sclavie proprie. Acum ca aceste institutii au devenit puternice, ele nu vor sa isi piarda interesele. Nu vor ca omul sa evolueze.. Daca individul evolueaza, societatea se dizolva. Societatea exista doar pentru ca individului nu ii este permis sa evolueze. Toate aceste puteri au controlat omul timp de secole intregi si s-au bucurat de puterea lor si de prestigiul lor. Nu sunt pregatite sa lase omul sa evolueze, sa-l lase sa creasca pana la un punct in care ele si alte institutii ar deveni inutile. Deci acum, cei de care la inceput era nevoie, pentru protectie, s-au transformat acum in dusmanii omenirii. Sfatul meu nu este sa luptam impotriva acestor oameni, deoarece ei sunt puternici, au armate, bani, au totul. Nu te poti lupta cu ei, vei fi distrus. Singura cale de iesire din aceasta mizerie, e sa-ti dezvolti constiinta, singur, in liniste, lucru pe care nu-l pot impiedica ei cu nicio putere.De fapt, ei nici nu pot sti ce se petrece in interiorul tau. Iti ofer alchimia transformarii interioare.Schimba fiinta din interiorul tau, si, in momentul in care vei fii transformat complet, schimbat, te vei vedea imediat afara din inchisoare, nu vei mai fi sclav.Erai sclav din cauza haosului tau.”
”Un nou om trebuie sa se nasca in tine, Trebuie sa devii pantecele unui nou om. Nimeni nu va veni sa afle despre asta, si e mai bine ca nimeni sa nu stie. Vei continua sa-ti faci lucrurile obisnuite, sa traiesti in lumea ta obisnuita, fiind simplu si comun- nu sa devii revolutionar, reactionar, punkist, sau skinhead. Lucrul acesta nu te va ajuta. Este pura prostie. Inteleg ca o faci sin frustrare, dar este oricum ceva nebunesc. Societatea este nebuna si, din frustrare, tu devii nebun? Societatii nu ii este frica de acesti oameni; societatea se teme doar de oamenii care pot devenii asa de centrati, asa de constienti, incat legile nu mai au niciun rol in vietile lor. Fac mereu bine. Sunt mai presus de influientele asa-ziselor interese supuse.”
” Dar deocamdata, uita de societate; nu te lupta cu ea. Nu o baga in seama; las-o sa functioneze asa cum e. Daca vrea sa traiasca, va trebui sa isi schimbe forma, structura. Daca vrea sa moara, las-o sa moara. Nu este niciun pericol.Lumea este suprapopulata; are nevoie de numai o patrime din populatia actuala. Deci cei cu putregai la cap, ce nu pot sa aspire la ceva nou, ce sunt absolut orbi si nu pot vedea ca ceea ce fac este daunator si otravitor…daca au decis sa moara, atunci lasa-i sa moara in liniste. Nu ii deranja.”